Dată:17 mai
Timp: 9:00 – 19:00
Preț: Gratuit
Eveniment Categorie: Conferințe Cluj
Etichete Eveniment drepturi de autor
Site web:
https://www.facebook.com/events/140707853544338/

Dreptul la imagine, ediția a IV-a, Universitatea și proprietatea intelectuală
17-18 mai 2019, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Drept

Organizatori

• Facultatea de Drept a Universităţii „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca
• Centrul de Cercetări în Dreptul Proprietăţii Intelectuale „Aurelian Ionașcu”

Parteneri

• Universitatea „Babeș-Bolyai”
• Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
• Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci
• UPFAR-ARGOA (Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual – Asociaţia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale)
• Muzeul Etnografic al Transilvaniei
• Consiliul Studenților Facultății de Drept din cadrul UBB
• Organizația Studenților în Drept (Cluj-Napoca)  Nikon
• Alexandru Tomescu

Parteneri media

• Radio România Cluj
• Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale
• Editura Hamangiu
• cluj.com
• JURIDICE.ro
• PROIS NV
• Radio Renașterea
• Blogul de proprietate intelectuală: blog.viorelros.eu

Juriul concursului de fotografie: Dorel Găină, Andrei Daniel Mihalca, Paul Siladi, Rareș Beuran, Mihai Olaru

Comitetul de organizare: Sergiu Golub, Kocsis József, Dorin Jorea, Geri Sabrina-Alice, Roxana Atanasiu, Eusebiu Lupu, Paul Popovici

PROGRAMUL CONFERINŢEI

Vineri, 17 mai 2019

Locul: UBB, FACULTATEA DE DREPT, AMFITEATRUL „AURELIAN IONAȘCU”

900-930 Înregistrarea participanţilor
930-950 Dan Lazăr, Prorector, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Deschiderea conferinței
950-1000 Vernisajul expoziției de pictură Angela Szabo

Panelul I, moderator: Sergiu Golub

1000-1020 Kocsis József, Universitarii și drepturile de autor
1020-1030 Discuții
1030-1050 Mihai Olariu, Unele aspecte privind sancționarea abaterilor de la nor-mele de bună-conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare de către comisiile de etică universitare
1050-1100 Discuții
1100-1120 Alin Speriusi-Vlad, Despre procedurile judiciare specifice bunei-conduite în cercetarea științifică
1120-1130 Discuții

1130-1140 Pauză de cafea

Panelul al II-lea, moderator: Alin Speriusi-Vlad

1140-1200 Doru-Adrian Păunescu, Universitatea și prevenirea pirateriei
1200-1210 Discuții
1210-1230 Radu Moisescu, OSIM și Universitatea
1230-1240 Discuții
1240-1300 Mihai Olaru, Prezentare și testare echipament foto NIKON
1300-1310 Discuții

Locul: MUZEUL ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI, SALA „REDUTA”

1430-1550 FILM: Concert din muzică de Bach (regia: Dinu Tănase)
Proiecție realizată cu sprijinul Televiziunii Române și UPFAR-AR-GOA, în prezența maestrului Dinu Tănase care, după vizionare, va participa la o sesiune de întrebări și răspunsuri

Locul: UBB, FACULTATEA DE DREPT, AMFITEATRUL „AURELIAN IONAȘCU”

Panelul al III-lea, moderator: Kocsis József

1630-1645 Mihai Melnic, Transferul tehnologic și Universitatea
1645-1650 Discuții
1650-1705 Daniela Chiorean, Dreptul la imagine și portretul în fotoreportaj
1705-1710 Discuții
1710-1730 Paul Popovici, Dreptul de autor și studiile doctorale
1730-1740 Discuții

Locul: UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI”, AULA MAGNA

1800-1900 CONCERT EXTRAORDINAR: Ansamblul de chitare al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca
Conducerea artistică: Constantin Andrei

Sâmbătă, 18 mai 2019

Locul: UBB, FACULTATEA DE DREPT, AMFITEATRUL „AURELIAN IONAȘCU”

1000-1020 Dorel Găină, Alibi rebel. Jocurile și poziționările declinărilor de proprietate intelectuală în studiile universitare dedicate imaginii tehnice în viziunea și practica didactică personală
1020-1030 Discuții
1040-1100 Decernarea premiilor expoziției de fotografii

1100-1230 MASĂ ROTUNDĂ: Pirateria în materia drepturilor de autor
Participă: Sergiu Golub, Doru-Adrian Păunescu, Laurențiu Oprea, Cristian Dumitrescu

1400-1530 MASĂ ROTUNDĂ: Autor, interpret, public cu participarea extraordinară a maestrului ALEXANDRU TOMESCU

Locul: UBB, CASA UNIVERSITARILOR, SALA CLUB

1800-1930 FILM: Gaudeamus igitur (regia: Constantin Vitanidis)
Proiecție realizată cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, DACIN SARA și UPFAR-ARGOA

Afilierea instituţională:
UNIVERSITATEA DE ARTĂ ŞI DESIGN CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE ARTE PLASTICE

Date de contact:
Cluj-Napoca, str. 21 Decembrie 1989, Nr. 17, Ap. 11, jud. Cluj, România
dani_chiorean@yahoo.com

Rezumat:

La nivel internaţional, putem spune că legile privind dreptul de autor sunt similare dar cu toate acestea, există diferențe importante. Este imposibil să ne ocupăm în acet articol de toate legile aplicabile fotografiei, sau să discutăm despre toate legile relevante din întreaga lume. Această diversitate legislativă în rândul țărilor creează probleme reale pentru fotografii care exploatează imaginile lor la nivel mondial, precum și pentru companiile care construiesc campanii internaționale sau de marketing pe internet.

Fotografii și utilizatorii fotografiilor se confruntă cu anumite riscuri atunci când publică fotografiile. Cu toate acestea cele mai multe procese sunt îndreptate împotriva persoanei care folosește o fotografie, mai degrabă decât împotriva fotografului. Toate companiile care folosesc fotografii (de exemplu, în publicitate, în ambalarea produselor, în paginile de internet), ar trebui să fie conștienți de potențialele litigii.

Nu există nicio prevedere legală care să te oblige să obţii acordul prealabil pentru a fotografia o persoana. Cu toate acestea, sunt prevăzute situații în care fotografia încalcă anumite interese sociale importante, cum ar fi: securitatea națională, protecția copiilor, dreptul la intimitate, etc. Aceste situaţii sunt prevăzute de legile, regulamentele și reglementările naționale. Indiferent de legislaţie, există, de asemenea, unele lucruri pe care un fotograf nu poate să le fotografieze din motive etice. Anumite fotografii ale oamenilor pot să prejudicieze persoana din imagine prin denaturarea adevărului. Dacă, în calitate de fotograf, cunoşti legea și drepturile persoanei pe care o fotografiezi, va fi mai uşor pentru tine să găseşti soluții prin care reduci la minimum riscurile legale.

De cele mai multe ori, ai libertatea de a fotografia o anumită persoană, dar modul în care imaginea este utilizată poate da persoanei din fotografie dreptul de a lua anumite măsuri legale.

Cuvinte cheie: dreptul la imagine, dreptul de autor, fotografie, reportaj, portret.

The right to the picture and the photo portrait

Summary:

It is true that the applicable laws of countries are similar. Yet, there are important differences. It is impossible to deal with here every law applicable to photography, or to discuss the relevant laws of all the countries worldwide. This diversity in the law among the countries creates real problems for photographers exploiting their images worldwide, as well as for companies constructing international or internet marketing campaigns.

Photographers and users of photographs face certain risks when taking and publishing photographs. However, most lawsuits are filed against the person who uses a photograph rather than against the photographer. All businesses that use photographs (e.g., in their advertising, product packaging, website), should be aware of potential liabilities.

There is no general legal requirement to obtain someone’s authorization to take his or her photograph. However, there are situations where photography can infringe on important social interests such as national security, protection of children, right of privacy, etc. Most of these situations are strictly controlled by national laws and regulations. Irrespective of the legalities, there are also some things a photographer should not photograph for ethical reasons. Certain photographs of people may amount to exploiting the persons concerned or misrepresenting the truth. If you, as a photographer, know the law and one’s legal rights, you will also be in a better position to find solutions that minimize your legal risks.

Often, you may be free to take a photograph of a person, but the way the image is used may give the person shown in the photograph a right to take legal action.

Keywords: image rights, copyright, photography, reportage, portrait.

Afilierea instituţională:
UNIVERSITATEA DE ARTĂ ŞI DESIGN CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE ARTE PLASTICE

Date de contact:
Cluj-Napoca, str. 21 Decembrie 1989, Nr. 17, Ap. 11, jud. Cluj, România
dani_chiorean@yahoo.com

Fotografii și utilizatorii fotografiilor se confruntă cu diverse riscuri atunci când publică imaginile realizate de ei. Cu toate acestea cele mai multe procese sunt îndreptate împotriva persoanei care folosește o fotografie, mai degrabă decât împotriva fotografului. Toate companiile care folosesc fotografii (de exemplu: în publicitate, în ambalarea produselor, în paginile de internet), ar trebui să fie conștienți de potențialele litigii.

Cu toate acestea, în ultimul timp, am constatat că o mulțime de fotografi amatori sau profesioniști își exprimă opinia asupra dreptului de autor privind fotografiile realizate de ei ce sunt difuzate prin intermediul internetului, fără a descoperi o baza legala în spusele lor.

La nivel internaţional, putem spune că legile privind dreptul de autor sunt similare dar cu toate acestea, există diferențe importante. Este imposibil să ne ocupăm în acest articol de toate legile aplicabile fotografiei, sau să discutăm despre toate legile relevante din întreaga lume. Această diversitate legislativă creează probleme reale pentru fotografii care exploatează imaginile lor la nivel mondial, precum și pentru companiile care construiesc campanii internaționale de publicitate sau de marketing pe internet.

Foarte multe elemente sau fragmente din imaginile publicitare, modă, design interior sau divertisment sunt adesea incluse în fotografii. De asemenea, fotografii includ frecvent în cadrele lor: picturi, sculpturi, obiecte de artizanat, lucrări de arhitectură, bijuterii, îmbrăcăminte, jucării sau alte lucrări artistice. Dintre acestea, aproape toate sunt protejate prin dreptul de autor. Astfel, fotografiile din mediul online cel mai adesea sunt publice si extrem de accesibile oricarui utilizator al internetului. Fie ca este vorba de peisaje, portrete, natură, animale, fie de domenii de specialitate, printr-o simplă accesare a unei pagini de internet sau motor de căutare ai acces la fotografii din orice domeniu. Cu toate acestea, cel mai adesea utilizatorii nu cunosc faptul că aceste fotografii publice şi la îndemâna oricui pot fi protejate prin drepturi de autor.

1. Ce ar trebui să aveţi în vedere atunci când fotografiați oameni?

Nu există nicio prevedere legală care să te oblige în mod expres să obţii acordul prealabil pentru a fotografia o persoană în spaţiul public. Cu toate acestea, sunt prevăzute situații în care fotografia încalcă anumite interese sociale importante, cum ar fi: securitatea națională, protecția copiilor, dreptul la intimitate, etc. Aceste situaţii sunt prevăzute de legile, regulamentele și reglementările naționale. Indiferent de legislaţie, există, de asemenea, unele lucruri pe care un fotograf nu poate să le fotografieze din motive etice. Anumite fotografii ale oamenilor pot să prejudicieze persoana din imagine prin denaturarea adevărului. Dacă, în calitate de fotograf, cunoşti legea și drepturile persoanei pe care o fotografiezi, va fi mai uşor pentru tine să găseşti soluții prin care reduci la minimum riscurile legale.

2. Dreptul la imagine al persoanei din fotografie

În principiu, fotografierea unei persoane ori utilizarea acestei imagini sunt interzise în absența consimțământului prealabil al persoanei fotografiate, sau, în cazul minorilor, în absența consimțământului prealabil al părinţilor sau reprezentanților legali. Cu toate acestea, dreptul la imagine nu este un drept absolut, iar fotografierea și utilizarea imaginii unei persoane sunt permise chiar în lipsa unui consimțământ prealabil atunci când acestea se fac cu bună credință în exercitarea altor drepturi fundamentale cum este, de exemplu, dreptul la informare.

3. Când este permisă fotografierea unei persoane și când avem nevoie de acordul acesteia pentru a fi fotografiată.

Când realizați o fotografie a unei alte persoane, întră în discuție două drepturi fundamentale care intră în joc: pe de o parte dreptul fotoreporterului la liberă exprimare și pe de altă parte dreptul subiectului la viață privată (dreptul de a fi lăsat în pace). Multe țări au legi de confidențialitate care tratează circumstanțele în care cineva poate fotografia oameni și, într-o măsură mult mai largă, circumstanțele în care s-ar putea utiliza imagini ale oamenilor.

În continuare, sunt descrise unele restricții potențiale în multe țări privind preluarea și utilizarea de imagini de oameni.

i. Fotograful poate fi răspunzător pentru încălcarea drepturilor la confidențialitate ale altora, atunci când în mod intenționat pătrunde ofensiv pe domeniului privat al cuiva cu scopul de a captura o imagine.
ii. Poti fotografia, de regulă, pe cineva într-un loc public. Dar, dacă fotografiezi o persoană în mod clandestin sau fără permisiunea acesteia din interiorul casei, a biroului sau în alte zone private, atunci sunt de natură să încalce drepturile de confidențialitate ale acestora.

Publicarea unor fapte cu caracter privat, divulgarea unor chestiuni cu privire la viața privată a cuiva către public ar putea ridica, de asemenea, probleme legate de drepturile de confidențialitate. Delimitarea dreptului la imagine de dreptul la liberă exprimare şi informare nu este un exercițiu simplu, iar instanțele de judecată sunt de multe ori puse în situația de a cântări atent limitele acestor drepturi fundamentale atunci când sunt chemate să decidă dacă utilizarea imaginii unei persoane satisface sau nu exigențele legale.

În efortul de a trasa granița între dreptul la imagine și dreptul la liberă exprimare şi informare, legea și practica judiciară au definit câteva reguli principiale.

Fotografierea unei persoane aflate într-un spațiu privat, indiferent că acel spațiu îi aparține ei sau altei persoane, fără acordul acesteia, este de principiu interzisă, indiferent dacă este urmată sau nu de utilizarea acelei imagini sau înregistrări (art. 74 lit. c) din Noul Cod Civil. În plus, în condițiile Codului Penal fotografierea unei persoane aflate în spații private fără consimțământul său ar putea reprezenta infracțiune pedepsită cu amendă sau chiar închisoare.

Situația fotografierii sau utilizării imaginii unei persoane surprinse într-un loc public în desfășurarea unei activități publice (artiștii care susțin un concert, sportivii care participă la un eveniment sportiv etc.) se află la polul opus. În acest caz, utilizarea imaginii persoanei respective fără acordul său nu încalcă legea dacă nu aduce atingere reputației ori demnității sale.

Legea nu consacră regula conform cu care tot ce se întâmplă pe domeniul public poate fi filmat sau fotografiat. Situațiile cel mai des întâlnite și care generează conflicte legale sunt acelea când, fără acordul său, se utilizează imaginea unei persoane surprinse într-un loc public, însă în desfășurarea unei activități private (de exemplu, persoanele din publicul unui concert sau unui eveniment sportiv).

Dreptul la imagine ar suferi o restrângere nejustificată dacă el ar putea fi exercitat numai în limitele spațiilor private. Activitățile curente presupun deplasarea și prezența individului în spații și locuri publice, iar a considera că această alegere reprezintă o opțiune în sensul acceptării unei expuneri către publicul larg ar conduce la concluzia forțată că o persoană va putea să păstreze intimitatea activităților sale zilnice numai dacă ar rămâne în permanență în securitatea unui spațiu privat. Din acest motiv, fotografierea și utilizarea imaginilor cu activități private desfășurate în locuri publice sunt legale numai dacă înregistrările sunt utilizate cu bună-credință. Aceasta impune existența unui interes legitim care să justifice fotografierea și utilizarea, interes care trebuie să existe inclusiv la momentul fotografierii (de ex. surprinderea unor fapte nelegale). În caz contrar, utilizarea cu bună-credință este pusă sub semnul întrebării, iar persoana în cauză se va putea opune utilizării imaginii sale.

Într-o situație specială se află persoanele general cunoscute, fie deoarece ocupă o funcție care implică desfășurarea unor activități publice (de exemplu membrii Parlamentului, Guvernului și ai altor autorități publice), fie datorită domeniului în care profesează (actori, cântăreți sau alte categorii de artiști și persoane larg cunoscute). În primul caz, fotografierea și utilizarea imaginilor sunt mai permisive, notorietatea persoanei conferind o notă de „publicitate” activităților sale, corespunzătoare unei nevoi de informare mai acute a publicului larg. În cel de-al doilea caz, activitățile private ale persoanelor general cunoscute vor putea fi surprinse fără acordul lor dacă există un interes legitim al publicului larg de a cunoaște conduita acestora în timpul nealocat activității ce presupune expunere.

Astfel cum afirmam anterior, la nivel internaţional, putem spune că legile privind dreptul de autor sunt similare dar cu toate acestea, există diferențe importante. De exemplu, în Franța a fost sancționată situația în care imaginea unei persoane, surprinsă în public, a fost utilizată fără acordul său într-un context care urmărește să dea o altă dimensiune imaginii, plasând individul într-o ipostază diferită de cea inițială. De asemenea, instanța supremă franceză a decis că informarea publicului cu privire la consecințele unui eveniment trebuie să se facă cu respectarea demnității persoanei.

Jurisprudența franceză recunoaște la rândul său un regim special pentru persoanele publice; este prezumată existența consimțământului ca parte a activității publice sau profesiei, cu condiția ca imaginea să fie utilizată în scopuri de informare și non-comerciale.

În aceeași notă, doctrina italiană susține principiul conform cu care publicarea imaginii unei persoane fără consimțământul acesteia este permisă atunci când subiectul este o persoană cunoscută, dacă publicarea este necesară pentru înfăptuirea justiției sau pentru realizarea unor interese generale ale societății.

4. Este portretul din fotografie protejat de dreptul proprietății intelectuale?

Dreptul la imagine se referă strict la reprezentarea vizuală sau auditivă a imaginii persoanei respective. În acest caz, nu putem vorbi în mod exclusiv de imaginea unei persoane ca fiind protejată prin dreptul de autor. Dar, trebuie să fii precaut atunci când fotografiezi pe cineva care poartă ceva protejat prin dreptul de autor, cum ar fi un obiect de fashion design, design industrial sau marcă înregistrată.

De exemplu:
– Un fotomodel purtand o piesă de haute couture sau unele bijuterii;
– Un actor care poartă un costum de marcă; sau
– Un sportiv care poartă un tricou cu o insignă sau logo-ul unei mărci înregistrate pe el.

5. Diferite cazuri de distribuire a portretelor în fotoreportaje în general

Fotografierea și distribuirea imaginii unei persoane fără acordul acesteia trebuie să se facă cu responsabilitate, astfel încât să se asigure un just echilibru între libertatea de expresie, nevoia publicului de informare și respectarea vieții private. O relație de prietenie între cel care utilizează imaginea și persoana vizată nu este de natură să „legalizeze” utilizarea imaginii primului fără acordul său, însă ar putea să aibă relevanță sub aspectul existenței unui acord implicit al persoanei fotografiate.

În acest sens, art. 76 din Codul civil prezumă acordul persoanei fotografiate pentru utilizarea imaginii sale atunci când respectiva persoană a oferit fotografia unei persoane despre care cunoștea că își desfășoară activitatea în domeniul informării publicului (de exemplu unui fotoreporter).

În completarea celor de mai sus, publicarea fotografiei unei persoane constituie prelucrare a datelor cu caracter personal ale persoanei în cauză. În conformitate cu legislația specială în materia prelucrării datelor personale (Legea nr. 677/2001), persoanele vizate au dreptul să se opună prelucrării datelor lor (cum ar fi în cazul nostru utilizarea imaginii), putând obliga pe cel care publică imaginile în cauză să le șteargă.

În măsura în care persoana vizată suferă o vătămare morală, iar încetarea utilizării imaginii nu este suficientă pentru a acoperi această vătămare, instanța de judecată poate obliga pe autorul utilizării să plătească daune morale. În plus, refuzul de a șterge imaginile relevante conform dispozițiilor instanței poate atrage obligarea celui în cauză să plătească o amendă stabilită pe zi de întârziere până la conformarea cu decizia instanței de judecată.

6. Folosirea imaginii cuiva pentru a obține câștiguri financiare.

Multe țări recunosc faptul că indivizii au un drept la imagine. Dreptul la imagine este opusul direct al dreptului la viață privată. Aceasta recunoaște că imaginea unei persoane are o valoare economică, care se presupune a fi rezultatul efortului propriu și confer fiecărei persoane dreptul de a exploata propria imagine.

Sub acest drept, ai putea fi răspunzător dacă utilizezi o fotografie a cuiva fără consimțământul acesteia, pentru obținerea unor beneficii comerciale. Deși dreptul la publicitate este frecvent asociat cu celebrități, fiecare persoană, indiferent de modul în care este sau nu celebru, are dreptul de a preveni utilizarea neautorizată a numelui sau a imaginii sale în scopuri comerciale. Cu toate acestea, ca o chestiune de practică, această chestiune este adusă în discuţie de obicei de celebritati, care se află într-o poziție mai bună decât indivizii obișnuiți să demonstreze că identitatea lor are valoare comercială. Ar trebui, prin urmare, fotograful să acționeze cu o prudență specială înainte de a utiliza fotografia unei celebrităţi pentru propriul câștig comercial. Dacă ia în considerare vânzarea de fotografii de celebrităţi sau folosirea lor în reclame sau pe site-ul personal, atunci ar trebui să obțină cu siguranță permisiunea de a face acest lucru, de la persoanele portretizate în fotografiile tale.

Exemplu: Folosirea neautorizată a fotografiei celebrităţii de tenis Simona Halep pe coperta unei reviste de sport după ce câștigă un meci de tenis important, nu ar fi, probabil, considerată o încălcare a dreptului la imagine, deoarece utilizarea este în principal informativă. Pe de altă parte, dacă se imprimă aceeași imagine pe afișe și se scot la vânzare, reprezintă pur și simplu o încercare de a face bani prin exploatarea imaginii ei. Simona Halep ar avea motive să depună o acţiune în instanţă pentru încălcarea dreptului său la imagine. Acest lucru poate duce la suportarea de daune și/sau îndepărtarea forțată a posterelor.

Exemplu: Un fotograf care afișează portretul cuiva, fără a obține mai întâi permisiunea, în fereastra magazinului său sau pe site-ul său pentru a face publicitate serviciilor de portret, poate, în unele țări să fie răspunzător pentru încălcarea drepturilor persoanei înfățișate în timp ce dreptul unui individ la viață privată se încheie, în general, atunci când individul moare, în multe țări, drepturile de publicitate continuă mai mulți ani după moarte. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că este ilegal în unele țări de a utiliza o fotografiea lui Marilyn Monroe sau Elvis Presley în scopuri comerciale fără acordul moștenitorilor lor. Ca o chestiune de fapt, mulți reprezentanți şi autori cunoscuți, muzicieni, actori, fotografi, politicieni, figuri sportive, celebrități, și alte figuri publice continuă să controleze și să licențieze utilizarea numelor acestor persoane.

Exemplu: Fotografii pot fi răspunzători pentru defăimare, publicitatea falsă sau o concurență neloială în cazul în care acestea contribuie la crearea unor reclame care scad reputația unui concurent, afacerea lui sau produsele sau serviciile sale. Nu se recomandă folosirea fotografiilor într-un mod care expune pe cineva la ridiculizare sau dispreț. O persoană care este portretizată într-o lumină falsă sau defăimată poate aduce un proces împotriva ta pentru prejudiciul suferit (cum ar fi umilire, pierderea unui loc de muncă sau abilitatea de a câștiga un trai).

CONCLUZII

Fotografii profesionişti sau amatori trebuie să cunoască restricțiile legale referitoare la fotografierea subiectelor care includ orice material privind drepturile de autor, marcă comercială, persoană identificabilă sau afacere privată. De fiecare dată, trebuie să evalueze dacă ar trebui să obțină permisiunea prealabilă scrisă, sau dacă ar trebui să avertizeze clientul lor cu privire la problemele cu potențial juridic.

Dreptul la imagine 4. Universitatea și proprietatea intelectuală

https://www.facebook.com/events/facultatea-de-drept-ubb/dreptul-la-imagine-4-universitatea-%C8%99i-proprietatea-intelectual%C4%83/140707853544338/

2. Conferinta:

„De la Brâncuși la Bob Dylan. Avatarurile proprietății intelectuale”

„De la Brâncuși la Bob Dylan. Avatarurile proprietății intelectuale”

https://www.clujulcultural.ro/conferinta-la-drept-de-la-brancusi-la-bob-dylan-avatarurile-proprietatii-intelectuale/

3. Conferinta:

Conferința națională „Război și pace. Jocuri, mărci, interese”, ediția a II-a

https://www.universuljuridic.ro/conferinta-nationala-razboi-si-pace-jocuri-marci-interese-editia-a-ii-a/

Conferința Națională Război și Pace (2018) – „arenă” a dezbaterilor despre mărci

Cadrul legislativ privind drepturile de autor este reglementat prin Legea 8/1996, cu modificările ulterioare, cele mai recente fiind operate anul trecut.

– categorii de drepturi de proprietate intelectuală

Veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală fac parte din categoria veniturilor din activităţi independente. Principalele categorii de drepturi de proprietate intelectuală sunt drepturi de autor şi servicii conexe, brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice şi know how.

– ce operă/lucrări de arta pot fi cesionate?

Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:

– operele de artă grafică sau plastică, precum operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, ceramică, etc

– operele de arhitectură,

– lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general

– operele cinematografice,

– operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

– scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile, programele pentru calculator;

– operele ştiinţifice, cum ar fi comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;

– compoziţiile muzicale cu sau fără text;

– operele dramatice

– ce include un contract de cesiune a drepturilor de autor încheiat cu o instituţie de presă

– obiectul contractului – cedarea tuturor drepturilor patrimoniale de autor privind operele de creaţie în domeniul publicistic, pe o anumită perioadă

– drepturile cesionarului; de exemplu dreptul de a reproduce, distribui, închiria, împrumuta sau comunica public scrierile publicistice realizate de persoana în cauză,

– obligaţiile cedentului, precum realizarea de fotografii, ilustratii, creatii artistice, DTP, scrierea de articole şi predarea la timp a acestora

– prevederi privind remuneraţia: periodicitatea, cuantumul şi data plăţii

– clauze de confidenţialitate, prin care cel care cedează drepturile de autor se obligă să nu dezvăluie anumite date privind contractul încheiat sau cesionarul (proiectele acestuia, relaţiile cu terţii, etc)

– clauze de exclusivitate, prin care cel care cedează drepturile de autor se obligă să nu încheie alte contracte, convenţii sau înţelegeri care ar afecta contractul respectiv

– clauze de neconcurenţă sau concurenţă neloială, prin care cedentul se obligă să nu colaboreze în niciun fel cu alte instituţii de presă.

– modalităţi de încetare a contractului – la termen, prin voinţa părţilor, prin reziliere de către cedent sau desfiinţare de către cesionar.

– avantaje şi dezavantaje

Principalele avantaje ale obţinerii veniturilor pe baza drepturilor de autor:

• nu este necesară o formă de organizare specifică, gen SRL sau PFA, sau existenţa capitalului social;
• singurele obligaţii între plătitorul şi beneficiarul de venit sunt cele cuprinse în clauzele contractuale;
• pot fi încheiate contracte de drepturi de proprietate intelectuală ( drepturi de autor ) cu un număr nelimitat de beneficiari;
• gestionarea taxelor şi contribuţiilor este simplă;
• nu este necesară justificarea folosirii banilor încasaţi.

Printre dezavantaje se numără:

– de multe ori contractele de drepturi de proprietate intelectuală sunt încheiate pentru activităţi unice, nerepetitive, ceea ce face ca veniturile lunare să nu fie constante.
– nu orice venit poate fi încasat pe baza contractelor de drepturi de autor, ci doar cele care se încadrează în prevederile Legii 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;

– proceduri

– semnarea contractului de cesiune a drepturilor de proprietate intelectuală
– înregistrarea fiscală la ANAF, prin completarea declaraţiei „Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoanele fizice române” , însoţită de o copie a actului de identitate şi de copie a contractului semnat de ambele părţi contractante, în termen de 30 de zile de la data obţinerii venitului

Orice activitate desfăşurată de o persoana fizică poate fi reconsiderată ca fiind activitate dependentă dacă se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit,
foloseşte exclusiv baza materială a plătitorului de venit dsu dacă plătitorul de venit suportă cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, indemnizaţia de concediu de odihnă sau cea pentru incapacitate temporară de muncă.

În cazul reconsiderării unei activităţi ca activitate dependentă, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii vor fi recalculate şi plătite, fiind datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit.

Activităţile care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi drepturile conexe potrivit Legii 8/1996 privind dreptul de autor nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente.

Dezavantaje ale contractelor de drepturi de autor

– de multe ori contractele de drepturi de proprietate intelectuală sunt încheiate pentru activităţi unice, nerepetitive, ceea ce face ca veniturile lunare să nu fie constante;

– nu orice venit poate fi încasat pe baza contractelor de drepturi de autor, ci doar cele care se încadrează în prevederile Legii 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;

– acest tip de contract poate presupune anumite clauze care trebuie respectate de cãtre cel care cedează drepturile de autor, precum: clauze de confidenţialitate (nu trebuie dezvăluite nimănui anumite date privind contractul încheiat sau cesionarul, precum proiectele acestuia, relaţiile cu terţii, etc), clauze de exclusivitate (este interzisă încheierea altor contracte, convenţii sau înţelegeri care ar afecta contractul respectiv) sau de neconcurenţă sau concurenţă neloială (semnatarul se obligă să nu colaboreze în niciun fel cu alte instituţii de presă).

– şi în acest domeniu legislaţia poate pune probleme; de exemplu anul trecut autorităţile au obligat PFA-urile şi persoanele plătite în baza drepturilor de autor să depună individual declaraţii la casele judeţene de pensii şi agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă şi să se prezinte lunar la ghişeele instituţiilor pentru a plăti contribuţii de asigurări sociale pentru şomaj şi pensie. În cele din urmă s-a decis ca plata acestor contribuţii să poată fi efectuată de către firme în contul celor cu drepturi de autor.

Tot anul trecut a existat un proiect legislativ în baza căruia contribuţiile de asigurări sociale plătite de cei care obţin venituri în baza contractelor de drepturi de autor urmau să se dubleze, la 25-35% din venituri. Nici această modificare nu a fost aplicată.

Totodată, în luna martie Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declanşat inspecţii fiscale la persoanele fizice care au avut în 2006-2010 venituri impozabile din activităţi independente, drepturi de proprietate intelectuală şi contracte de colaborare peste plafonul de scutire de la plata TVA (jurnalişti, analişti financiari, analişti politici, artişti şi moderatori de emisiuni TV).

Mulţi artişti şi jurnalişti au denunţat „abuzul grav” făcut de ANAF privind obligaţia plăţii TVA retroactiv. ANAF a reacţionat anunţând că nu poate fi vorba de retroactivitate şi că a început inspecţii fiscale inclusiv în cazul teatrelor, după ce a constatat că există anumite persoane fizice care, deşi aveau încheiate contracte de drept de autor, în realitate desfăşurau activităţi de natură dependentă, ceea ce presupune plata unor contribuţii sociale.

Surse de documentare consultate pentru elaborarea acestui material:

1. Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
http://www.legi-internet.ro
2. Consultanţi

https://avocatnet.ro

Afilierea instituţională:
UNIVERSITATEA DE ARTĂ ŞI DESIGN CLUJ-NAPOCA

Date de contact:
Cluj-Napoca, str. 21 Decembrie 1989, Nr. 17, Ap. 11, jud. Cluj, România
dani_chiorean@yahoo.com

Rezumat:

Înregistrarea mărcii, cel mai frecvent lucru cu care se ocupă un avocat consultant în drepturi de proprietate intelectuală, nu este la ora actuală pe lista multora dintre antreprenorii care îşi lansează produsele. Antreprenorii nu dau importanţă protejării drepturilor de proprietate intelectuală decât atunci când, sunt notificaţi că au încălcat drepturi ale altcuiva, li se solicită încetarea activităţii şi eventual plata de daune.

Mulţi dintre dezvoltatori consideră că înregistrarea mărcii presupune un serviciu şi un cost adiacent care nu sunt necesare şi în consecinţă nu sunt dispuşi să şi le asume în primii ani ai afacerii.
Pe măsură ce industria IT şi cea de creaţie de jocuri multimedia şi on-line se dezvoltă şi antreprenorii români înţeleg mai bine ce înseamnă proprietatea intelectuală şi cât valorează, avocaţii acordă tot mai mare atenţie acestei arii de practică. Creşterea numărului de antreprenori IT şi a interesului investitorilor străini pentru afacerile lor hrăneste o nouă piaţă: mărcile şi personajele multimedia, proprietatea intelectuală tranzacţională.

În acest context, creaţia este cea mai de preţ pentru noi, iar tranzacţiile/contractele au început să includă transferul diverselor drepturi de proprietate intelectuală (mărci înregistrate în România precum şi drepturi de autor asupra mai multor programe informatice, personaje şi jocuri multimedia şi on-line, materiale cu conţinut publicitar şi comercial etc.), inclusiv numele de domenii înregistrate în mai multe ţări, baze de date, sisteme informatice, anumite active mobile, transfer de angajaţi şi tehnologie, clienţi şi furnizori.

Cuvinte cheie: marcă înregistrată, proprietate intelectuală tranzacţională, domeniu internet, antreprenori IT, personaje multimedia,

Proprietatea intelectuală, creaţia este adesea considerată o «marfă» scoasă la vânzare fără acte şi la preţuri mici.

Creșterea numărului de antreprenori IT și a interesului investitorilor străini pentru afacerile lor alimentează o nouă piață pentru casele de avocatură: proprietatea intelectuală tranzacțională.

Înregistrarea mărcii, cel mai frecvent lucru cu care se ocupă un avocat consultant în drepturi de proprietate intelectuală, nu este la ora actuală pe lista multora dintre antreprenorii care îşi lansează produsele. Antreprenorii nu dau importanţă protejării drepturilor de proprietate intelectuală decât atunci când, sunt notificaţi că au încălcat drepturi ale altcuiva, li se solicită încetarea activităţii şi eventual plata de daune.

Mulţi dintre dezvoltatori consideră că înregistrarea mărcii presupune un serviciu şi un cost adiacent care nu sunt necesare şi în consecinţă nu sunt dispuşi să şi le asume în primii ani ai afacerii.

Pe măsură ce industria IT şi cea de creaţie de jocuri multimedia şi on-line se dezvoltă şi antreprenorii români înţeleg mai bine ce înseamnă proprietatea intelectuală şi cât valorează, avocaţii acordă tot mai mare atenţie acestei arii de practică. Creşterea numărului de antreprenori IT şi a interesului investitorilor străini pentru afacerile lor hrăneste o nouă piaţă: mărcile şi personajele multimedia, proprietatea intelectuală tranzacţională.

În acest context, creaţia este cea mai de preţ pentru noi, iar tranzacţiile/contractele au început să includă transferul diverselor drepturi de proprietate intelectuală (mărci înregistrate în România precum şi drepturi de autor asupra mai multor programe informatice, personaje şi jocuri multimedia şi on-line, materiale cu conţinut publicitar şi comercial etc.), inclusiv numele de domenii înregistrate în mai multe ţări, baze de date, sisteme informatice, anumite active mobile, transfer de angajaţi şi tehnologie, clienţi şi furnizori.

Pe măsură ce industria IT se dezvoltă şi antreprenorii români înţeleg mai bine ce înseamnă proprietatea intelectuală şi cât valorează, şi avocaţii acordă tot mai mare atenţie acestei arii de practică.

Unul dintre cele mai potrivite exemple ar fi în cazul acesta, asistenţa oferită de o casă de avocatură românească, unui fond de investitii spaniol în legătură cu achiziţia sistemului de rezervare online deţinut de Millennium Tour SRL, realizată prin intermediul unor site-uri precum paravion.ro, BileteLowCost.ro, HotelMania.ro şi altele. „Tranzacţia a inclus transferul diverselor drepturi de proprietate intelectuală (mărci înregistrate în România şi Bulgaria, precum şi drepturi de autor asupra mai multor programe informatice, materiale cu conţinut publicitar şi comercial etc.), inclusiv numele de domenii înregistrate în mai multe ţări, baze de date, sisteme informatice, anumite active mobile, transfer de angajaţi, clienţi şi furnizori“.

Neglijenţi cu ce au mai de preţ: creaţia

Este ceea ce se numeşte „proprietate intelectuală tranzacţională“, inexistentă pe plan local până în urmă cu câţiva ani, dar care ia, treptat, amploare mai ales datorită succeselor înregistrate de antreprenorii din IT.

Este o piaţă care acum se naşte, foarte dezvoltată în străinătate, şi al cărei potenţial este de ordinul milioanelor de euro. Paradoxal, este o arie neglijată încă atât de angajaţi, cât şi de angajatori. „Dacă eşti programator, trebuie să ştii că în contractul tău de muncă trebuie să existe o clauză de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor cu privire la tot ce programezi pentru societatea respectivă“. Dacă însă angajatorul nu semnează astfel de contracte, apar probleme atunci când un investitor se arată interesat de achiziţia totală sau parţială a produsului creat. Cu toate acestea, doar câteva firme au actele în ordine.

De ce nici măcar puţinele contracte existente nu sunt redactate corect?

Proprietatea intelectuală tranzacţională nu este singura componentă a acestei arii care a înregistrat o creştere în ultimii ani. „Pe fondul crizei economice şi financiare, s-au intensificat situaţiile de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, atât la nivelul mărcilor înregistrate, cât şi al drepturilor de autor. Acest fenomen a dus implicit şi la o creştere a numărului de cereri de asistenţă juridică “.

„Transferul de tehnologie reprezintă poate partea cea mai complexă a aplicaţiilor din acest domeniu, însă litigiile sunt, deocamdată, motorul acestui domeniu de activitate“.

În anii care urmează vom asista la o armonizare şi mai puternică a legislaţiei cu normativele europene, mai spune avocatul, explicând că „pe fondul unei prezenţe crescute a investiţiilor străine, mult mai aplecate spre acest domeniu, vom asista şi la creşteri ale pieţei de servicii specializate în domeniul proprietăţii industriale“.

Mărci comerciale ()

Brandurile și mărcile comerciale sunt critice pentru cele mai multe întreprinderi, și pot valora milioane, chiar miliarde –de exemplu Microsoft sau Coca-Cola. Brandingul pe internet capătă o importanță deosebită, nu în ultimul rând pentru că brandurile pot fi încorporate în nume de domenii. Valoarea inclusa într-o marcă este protejată prin dreptul mărcilor și este important ca întreprinderile care operează pe internet sa fie familiarizate cu acest domeniu al dreptului.

Ce este o marcă comercială

O marcă poate fi un nume, cuvânt, slogan, design, simbol sau alt dispozitiv unic care identifică un produs sau o organizație. Mărcile comerciale sunt înregistrate la nivel național sau teritorial cu un organism guvernamental numit. Înregistrarea în țări precum SUA, Marea Britanie, Japonia, etc va proteja marca în numai in această țară, dar în cadrul Uniunii Europene, există în prezent o marcă comunitară (CTM), care acoperă marca în toate țările UE.

Mărcile comerciale obțin drepturile de drept comun în virtutea reputației lor în comerțul, și ele pot fi, de asemenea, înregistrate. Drepturile conferite prin înregistrarea unei mărci sunt absolute, în sensul că, odată ce o marcă este înregistrată în ceea ce privește bunurile sau serviciile prevazute, apoi în cazul în care o altă persoană utilizează același sau un semn similar aceasta constituie o încălcare a mărcii și poate fi persoana sau firma poate fi oprita de a o folosi.

Cum drepturile conferite de înregistrare sunt considerabile, există limitări destul de substanțiale, exista o limitare privind semnele care pot fi înregistrate. Aceste limitări sunt stabilite în așa fel încât să se asigure că operatorii de afaceri legitime nu sunt restricționati pe nedrept. Pentru ca o marcă sa poata fi înregistrată trebuie să fie distinctiva alta marca, și nu trebuie să fie înșelătoare. Distinctivitatea poate fi prezenta de la început, chiar înainte ca marca sa fie pusa în folosință. Alternativ, distinctivitatea poate fi dobândita după o perioadă de utilizare.

Utilizarea mărcii comerciale.

Utilizarea mărcii este dreptul exclusiv și absolut subiectiv. Acest lucru înseamnă că numai proprietarul are capacitatea exclusiva de a utiliza marca și de a dispune de ea, și, de asemenea, are dreptul de a interzice utilizarea mărcii de către alții. Nimeni nu poate folosi marca protejata fără autorizarea proprietarului mărcii comerciale. Aplicarea acestui drept este protejat de:

• Lista produselor menționate în certificat;

• Teritoriul statului în care a fost înregistrată marca;

• Data și termenul la care este înregistrata marca. Când s-a facut protejarea drepturilor deținătorilor de mărci comerciale și protejarea intereselor consumatorilor, legislația a permis declararea dreptul proprietarului de a atașa o etichetă de avertizare lângă marcă. Acest marcaj indică faptul că produsul este o marcă înregistrată în statul respectiv. Etichetarea este o denumire specială în forma înscrisă într-un cerc de litera latină “R”, care indică faptul că marca este protejată, iar consumatorul achiziționeaza bunuri tocmai de la acest producător. Transferul de drepturi la marca. Transferul de drepturi poate fi exercitat pe baza contractului de cesiune a drepturilor (transfer complet) sau contract de licență (transfer parțial), precum și prin moștenire legală.

Cesiunea unei mărci (de exemplu, vânzări) înseamnă transferul unei mărci de către proprietarul său unei alte persoane sau entitati cu privire la o parte sau toate produsele pentru care a fost înregistrată. Cu toate acestea, cesiunea nu este permisă în cazul în care aceasta poate duce la inducerea în eroare a consumatorului cu privire la produs sau producătorul acestuia. În plus față de contractul de cesiune, drepturile proprietarului mărcii comerciale (licențiator) poate acorda licență pentru drepturile de a utiliza o marcă comercială pentru alte persoane (licențiat), în cadrul unui acord de licență. Spre deosebire de acordul de cesiune a marcii, un acord de licență acordă licențiatului dreptul de a utiliza o marcă pentru un anumit interval de timp convenit în contract. Încălcarea drepturilor de marcă. În cazul desemnării, care este similar sau identic cu o marcă înregistrată anterior în legătură cu produse sau servicii identice sau similare, iar această similitudine induce în eroare consumatorul asupra produsului sau producătorului acestuia, este o încălcare a dreptului exclusiv al titularului la o marcă înregistrată anterior. Similaritatea dintre o marcă înregistrată și marci similare poate face potențiali clienți sa ajunga la concluzii greșite despre brandurile care au diferențe minore, dar sunt produse de producătorii separati. Ar trebui remarcat faptul că de multe ori calitatea produselor fabricate cu încălcarea drepturilor de proprietar al unei mărci comerciale, diferă în mod semnificativ de caliatatea produsului original.

O încălcare gravă a drepturilor proprietarului mărcii comerciale este utilizarea unei mărci comerciale sau denumiri similare pentru produse pentru a personaliza o marca care a trecut deja procedura de înregistrare, fără permisiunea proprietarului în circuitul civil. Astfel de denumiri care încalcă dreptul de a utiliza o marcă comercială pot fi găsite în următoarele variante:

-Documentația, care este scrisa cu introducerea de produse în circuitul civil;

-Etichete, ambalaje de produs sau a produsului, care este fabricat, oferit spre vânzare, vândut, expusela expoziții și târguri sau altfel introdus în circuitul civil.

-Pe Internet, un nume de domeniu sau alte mijloace de adresare;

-In oferte promoționale pentru vânzarea de bunuri. Astfel, punând etichete pe produse fabricate fără drept acestea se numesc contrafăcute. Astfel de încălcări sunt pasibile de pedeapsă administrativă și plata de daune-interese sub formă de venituri pierdute.

Selectarea corectă a unei mărci

Selectarea unei mărci nu este ușoara. Este tentant a alege un cuvânt care pare a fi “ușor de reținut”, și descrie o trăsătură sau caracteristică de bunuri sau servicii. Cu toate acestea, ca regulă generală, termeni care sunt pur și simplu descriptivi de produse și servicii pot fi dificil de a fi protejati în calitate de mărci. SUCSID Cursul Dreptul Proprietatii Intelectuale 530349-TEMPUS-1-2012-1-FR-TEMPUS-JPHES Cu cat mai descriptiv este semnul dvs cu atât mai dificil poate fi oprirea concurenți de la utilizarea acestuia. În mod similar, în multe țări este dificil de a proteja termenii și numele de familie geografice ca mărci comerciale.

Cu cât o marcă este mai distinctă şi ea devine mai cunoscută, cu atât mai mare sfera de aplicare a protecției mărcii va fi. Cele mai puternice mărci nu au de obicei nici o semnificație în raport cu produsele sau serviciile pentru care acestea sunt utilizate, deși semne care sugerează calitățile pozitive ale produselor sau serviciilor pot, de asemenea, uneori, fi mărci puternice.

Mărcile comerciale pot fi clasificate ca având următoarele niveluri de distinctivitate sau putere:

Semne fanteziste

Aceste marcaje sunt cuvinte care sunt alcătuite și nu au altă semnificație decât ca un nume de brand (de exemplu, XEROX pentru copiatoare și EXXON pentru produse petroliere). Astfel de marcaje primesc în general cel mai larg domeniu de protecție.

Semne arbitrare

Aceste semne includ cuvinte care pot avea un sens comun, dar nu în raport cu produsele sau serviciile pentru care acestea sunt folosite ca nume de marca (de exemplu, Apple pentru computere și SAMSUNG pentru televizoare).

Semne sugestive

Aceste semne sugerează unele atribute sau beneficii ale produselor sau a serviciilor, dar nu descriu mărfurilor în sine (de exemplu, Microsoft pentru software-ul pentru microcalculatoare, AIRBUS pentru avioane, si Volkswagen pentru automobile).

Semne descriptive

În majoritatea țărilor, termeni care descriu produse, servicii sau caracteristicile lor nu pot fi protejati ca un semn excepția cazului în care publicul a ajuns să le recunoască ca mărci, caz în care, termenul se spune ca are “caracter distinctiv dobândit” sau “al doilea sens.” Termeni pot dobândi un caracter distinctiv prin utilizarea pe scară largă și de publicitate (de exemplu, RICH “N jetoane pentru biscuiti cu ciocolata si casnice de servicii de menaj). Incluse în acest grup sunt cuvinte laudative (de exemplu, medalie de aur pentru făină și panglică albastră pentru bere), termeni descriptivi din punct de vedere geografic, care implică cu adevărat o asociere cu un loc (de exemplu, bere canadiana), precum și numele de familie (de exemplu, FORD pentru automobile). Cuvântul generic pentru un tip de produs sau serviciu (cum ar fi masina de tuns iarba, aparat de ras, bomboane sau card de credit) nu poate fi un semn de marcă comercială sau de servicii pentru acel produs sau serviciu. Acest lucru se datorează faptului că termenul generic definește produsul sau serviciul, dar nu sursa acesteia. Un semn înșelător (cum ar fi SUPER SILK pentru camasi nonsilk) sau un termen geografic, care implică în mod fals o asociere cu un loc (cum ar fi „realizat la Paris” a unui parfum fabricat în Statele Unite), nu poate fi înregistrat ca marcă de comerț sau servicii. Înainte de a adopta o nouă marcă, este recomandabil de a face o cautare amanuntita și evaluare de către un avocat sau de furnizor de servicii calificat. Altcineva ar putea avea deja drepturi la aproape aceeași marcă, și este mai bine să știti despre asta sau alte semne de potențial conflict înainte de a face o investiție în noua marcă. Lipsa de cunoștințe nu este în mod normal o apărare pentru încălcarea drepturilor de autor

Simbolul TM,

Atunci când este utilizat alături de un nume, logo-ul sau un alt simbol, furnizează o notificare în lume ca o companie pretinde drepturile de marcă pentru acest simbol care este marca de proprietate. Companiile pot folosi simbolul TM cu privire la orice semn care servește la identificarea bunurilor companiei, iar simbolul SM cu privire la orice semn care servește la identificarea serviciilor acestei societăți. Nu este nevoie de a avea o înregistrare de stat înainte de a utiliza simbolurile TM sau SM. In cele mai multe tari oficiul pentru brevete administreaza si inregistrarea marcilor comerciale.

Tipuri de mărci

Cuvintele “marcă” sau “marcă comerciala” sunt utilizate într-un mod general pentru a desemna orice fel de marcă, cum ar fi o marcă de certificare, marcă colectivă, marcă de serviciu sau de marcă. De obicei, “marca de serviciu” este folosit în asociere cu vânzarea de servicii, în timp ce “marca” este folosit în asociere cu vânzarea de bunuri. Mărci de certificare sunt utilizate pentru a identifica un anumit nivel de calitate sau a unor standarde specifice care au fost îndeplinite, și mărcile colective sunt utilizate pentru a identifica asociații ale companiilor sau organizațiilor. Orice astfel de marcă poate consta dintr-un simbol, miros, sunet, fraza, ambalaje atâta timp cât acesta este utilizat pentru a identifica lucrul care trebuie diferentiat. Sunt mărci comerciale la fel ca și brevetele sau drepturile de autor? Răspunsul simplu la această întrebare este NU!

În timp ce mărcile comerciale, brevete și drepturi de autor sunt toate formele de proprietate intelectuală, acestea sunt destul de diferite unele de altele.