Proprietatea intelectuală tranzacţională

Autor:
Prof. Univ. Dr. DANIELA MARGARETA CHIOREAN

Afilierea instituţională:
UNIVERSITATEA DE ARTĂ ŞI DESIGN CLUJ-NAPOCA

Date de contact:
Cluj-Napoca, str. 21 Decembrie 1989, Nr. 17, Ap. 11, jud. Cluj, România
dani_chiorean@yahoo.com

 

Rezumat:

Înregistrarea mărcii, cel mai frecvent lucru cu care se ocupă un avocat consultant în drepturi de proprietate intelectuală, nu este la ora actuală pe lista multora dintre antreprenorii care îşi lansează produsele. Antreprenorii nu dau importanţă protejării drepturilor de proprietate intelectuală decât atunci când, sunt notificaţi că au încălcat drepturi ale altcuiva, li se solicită încetarea activităţii şi eventual plata de daune.

Mulţi dintre dezvoltatori consideră că înregistrarea mărcii presupune un serviciu şi un cost adiacent care nu sunt necesare şi în consecinţă nu sunt dispuşi să şi le asume în primii ani ai afacerii.
Pe măsură ce industria IT şi cea de creaţie de jocuri multimedia şi on-line se dezvoltă şi antreprenorii români înţeleg mai bine ce înseamnă proprietatea intelectuală şi cât valorează, avocaţii acordă tot mai mare atenţie acestei arii de practică. Creşterea numărului de antreprenori IT şi a interesului investitorilor străini pentru afacerile lor hrăneste o nouă piaţă: mărcile şi personajele multimedia, proprietatea intelectuală tranzacţională.

În acest context, creaţia este cea mai de preţ pentru noi, iar tranzacţiile/contractele au început să includă transferul diverselor drepturi de proprietate intelectuală (mărci înregistrate în România precum şi drepturi de autor asupra mai multor programe informatice, personaje şi jocuri multimedia şi on-line, materiale cu conţinut publicitar şi comercial etc.), inclusiv numele de domenii înregistrate în mai multe ţări, baze de date, sisteme informatice, anumite active mobile, transfer de angajaţi şi tehnologie, clienţi şi furnizori.

Cuvinte cheie: marcă înregistrată, proprietate intelectuală tranzacţională, domeniu internet, antreprenori IT, personaje multimedia,

Proprietatea intelectuală, creaţia este adesea considerată o «marfă» scoasă la vânzare fără acte şi la preţuri mici.

Creșterea numărului de antreprenori IT și a interesului investitorilor străini pentru afacerile lor alimentează o nouă piață pentru casele de avocatură: proprietatea intelectuală tranzacțională.

Înregistrarea mărcii, cel mai frecvent lucru cu care se ocupă un avocat consultant în drepturi de proprietate intelectuală, nu este la ora actuală pe lista multora dintre antreprenorii care îşi lansează produsele. Antreprenorii nu dau importanţă protejării drepturilor de proprietate intelectuală decât atunci când, sunt notificaţi că au încălcat drepturi ale altcuiva, li se solicită încetarea activităţii şi eventual plata de daune.

Mulţi dintre dezvoltatori consideră că înregistrarea mărcii presupune un serviciu şi un cost adiacent care nu sunt necesare şi în consecinţă nu sunt dispuşi să şi le asume în primii ani ai afacerii.

Pe măsură ce industria IT şi cea de creaţie de jocuri multimedia şi on-line se dezvoltă şi antreprenorii români înţeleg mai bine ce înseamnă proprietatea intelectuală şi cât valorează, avocaţii acordă tot mai mare atenţie acestei arii de practică. Creşterea numărului de antreprenori IT şi a interesului investitorilor străini pentru afacerile lor hrăneste o nouă piaţă: mărcile şi personajele multimedia, proprietatea intelectuală tranzacţională.

În acest context, creaţia este cea mai de preţ pentru noi, iar tranzacţiile/contractele au început să includă transferul diverselor drepturi de proprietate intelectuală (mărci înregistrate în România precum şi drepturi de autor asupra mai multor programe informatice, personaje şi jocuri multimedia şi on-line, materiale cu conţinut publicitar şi comercial etc.), inclusiv numele de domenii înregistrate în mai multe ţări, baze de date, sisteme informatice, anumite active mobile, transfer de angajaţi şi tehnologie, clienţi şi furnizori.

Pe măsură ce industria IT se dezvoltă şi antreprenorii români înţeleg mai bine ce înseamnă proprietatea intelectuală şi cât valorează, şi avocaţii acordă tot mai mare atenţie acestei arii de practică.

Unul dintre cele mai potrivite exemple ar fi în cazul acesta, asistenţa oferită de o casă de avocatură românească, unui fond de investitii spaniol în legătură cu achiziţia sistemului de rezervare online deţinut de Millennium Tour SRL, realizată prin intermediul unor site-uri precum paravion.ro, BileteLowCost.ro, HotelMania.ro şi altele. „Tranzacţia a inclus transferul diverselor drepturi de proprietate intelectuală (mărci înregistrate în România şi Bulgaria, precum şi drepturi de autor asupra mai multor programe informatice, materiale cu conţinut publicitar şi comercial etc.), inclusiv numele de domenii înregistrate în mai multe ţări, baze de date, sisteme informatice, anumite active mobile, transfer de angajaţi, clienţi şi furnizori“.

Neglijenţi cu ce au mai de preţ: creaţia

Este ceea ce se numeşte „proprietate intelectuală tranzacţională“, inexistentă pe plan local până în urmă cu câţiva ani, dar care ia, treptat, amploare mai ales datorită succeselor înregistrate de antreprenorii din IT.

Este o piaţă care acum se naşte, foarte dezvoltată în străinătate, şi al cărei potenţial este de ordinul milioanelor de euro. Paradoxal, este o arie neglijată încă atât de angajaţi, cât şi de angajatori. „Dacă eşti programator, trebuie să ştii că în contractul tău de muncă trebuie să existe o clauză de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor cu privire la tot ce programezi pentru societatea respectivă“. Dacă însă angajatorul nu semnează astfel de contracte, apar probleme atunci când un investitor se arată interesat de achiziţia totală sau parţială a produsului creat. Cu toate acestea, doar câteva firme au actele în ordine.

De ce nici măcar puţinele contracte existente nu sunt redactate corect?

Proprietatea intelectuală tranzacţională nu este singura componentă a acestei arii care a înregistrat o creştere în ultimii ani. „Pe fondul crizei economice şi financiare, s-au intensificat situaţiile de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, atât la nivelul mărcilor înregistrate, cât şi al drepturilor de autor. Acest fenomen a dus implicit şi la o creştere a numărului de cereri de asistenţă juridică “.

Transferul de tehnologie reprezintă poate partea cea mai complexă a aplicaţiilor din acest domeniu, însă litigiile sunt, deocamdată, motorul acestui domeniu de activitate“.

În anii care urmează vom asista la o armonizare şi mai puternică a legislaţiei cu normativele europene, mai spune avocatul, explicând că „pe fondul unei prezenţe crescute a investiţiilor străine, mult mai aplecate spre acest domeniu, vom asista şi la creşteri ale pieţei de servicii specializate în domeniul proprietăţii industriale“.

Mărci comerciale (™)

Brandurile și mărcile comerciale sunt critice pentru cele mai multe întreprinderi, și pot valora milioane, chiar miliarde –de exemplu Microsoft sau Coca-Cola. Brandingul pe internet capătă o importanță deosebită, nu în ultimul rând pentru că brandurile pot fi încorporate în nume de domenii. Valoarea inclusa într-o marcă este protejată prin dreptul mărcilor și este important ca întreprinderile care operează pe internet sa fie familiarizate cu acest domeniu al dreptului.

Ce este o marcă comercială

O marcă poate fi un nume, cuvânt, slogan, design, simbol sau alt dispozitiv unic care identifică un produs sau o organizație. Mărcile comerciale sunt înregistrate la nivel național sau teritorial cu un organism guvernamental numit. Înregistrarea în țări precum SUA, Marea Britanie, Japonia, etc va proteja marca în numai in această țară, dar în cadrul Uniunii Europene, există în prezent o marcă comunitară (CTM), care acoperă marca în toate țările UE.

Mărcile comerciale obțin drepturile de drept comun în virtutea reputației lor în comerțul, și ele pot fi, de asemenea, înregistrate. Drepturile conferite prin înregistrarea unei mărci sunt absolute, în sensul că, odată ce o marcă este înregistrată în ceea ce privește bunurile sau serviciile prevazute, apoi în cazul în care o altă persoană utilizează același sau un semn similar aceasta constituie o încălcare a mărcii și poate fi persoana sau firma poate fi oprita de a o folosi.

Cum drepturile conferite de înregistrare sunt considerabile, există limitări destul de substanțiale, exista o limitare privind semnele care pot fi înregistrate. Aceste limitări sunt stabilite în așa fel încât să se asigure că operatorii de afaceri legitime nu sunt restricționati pe nedrept. Pentru ca o marcă sa poata fi înregistrată trebuie să fie distinctiva alta marca, și nu trebuie să fie înșelătoare. Distinctivitatea poate fi prezenta de la început, chiar înainte ca marca sa fie pusa în folosință. Alternativ, distinctivitatea poate fi dobândita după o perioadă de utilizare.

Utilizarea mărcii comerciale.

Utilizarea mărcii este dreptul exclusiv și absolut subiectiv. Acest lucru înseamnă că numai proprietarul are capacitatea exclusiva de a utiliza marca și de a dispune de ea, și, de asemenea, are dreptul de a interzice utilizarea mărcii de către alții. Nimeni nu poate folosi marca protejata fără autorizarea proprietarului mărcii comerciale. Aplicarea acestui drept este protejat de:

• Lista produselor menționate în certificat;

• Teritoriul statului în care a fost înregistrată marca;

• Data și termenul la care este înregistrata marca. Când s-a facut protejarea drepturilor deținătorilor de mărci comerciale și protejarea intereselor consumatorilor, legislația a permis declararea dreptul proprietarului de a atașa o etichetă de avertizare lângă marcă. Acest marcaj indică faptul că produsul este o marcă înregistrată în statul respectiv. Etichetarea este o denumire specială în forma înscrisă într-un cerc de litera latină “R”, care indică faptul că marca este protejată, iar consumatorul achiziționeaza bunuri tocmai de la acest producător. Transferul de drepturi la marca. Transferul de drepturi poate fi exercitat pe baza contractului de cesiune a drepturilor (transfer complet) sau contract de licență (transfer parțial), precum și prin moștenire legală.

Cesiunea unei mărci (de exemplu, vânzări) înseamnă transferul unei mărci de către proprietarul său unei alte persoane sau entitati cu privire la o parte sau toate produsele pentru care a fost înregistrată. Cu toate acestea, cesiunea nu este permisă în cazul în care aceasta poate duce la inducerea în eroare a consumatorului cu privire la produs sau producătorul acestuia. În plus față de contractul de cesiune, drepturile proprietarului mărcii comerciale (licențiator) poate acorda licență pentru drepturile de a utiliza o marcă comercială pentru alte persoane (licențiat), în cadrul unui acord de licență. Spre deosebire de acordul de cesiune a marcii, un acord de licență acordă licențiatului dreptul de a utiliza o marcă pentru un anumit interval de timp convenit în contract. Încălcarea drepturilor de marcă. În cazul desemnării, care este similar sau identic cu o marcă înregistrată anterior în legătură cu produse sau servicii identice sau similare, iar această similitudine induce în eroare consumatorul asupra produsului sau producătorului acestuia, este o încălcare a dreptului exclusiv al titularului la o marcă înregistrată anterior. Similaritatea dintre o marcă înregistrată și marci similare poate face potențiali clienți sa ajunga la concluzii greșite despre brandurile care au diferențe minore, dar sunt produse de producătorii separati. Ar trebui remarcat faptul că de multe ori calitatea produselor fabricate cu încălcarea drepturilor de proprietar al unei mărci comerciale, diferă în mod semnificativ de caliatatea produsului original.

O încălcare gravă a drepturilor proprietarului mărcii comerciale este utilizarea unei mărci comerciale sau denumiri similare pentru produse pentru a personaliza o marca care a trecut deja procedura de înregistrare, fără permisiunea proprietarului în circuitul civil. Astfel de denumiri care încalcă dreptul de a utiliza o marcă comercială pot fi găsite în următoarele variante:

-Documentația, care este scrisa cu introducerea de produse în circuitul civil;

-Etichete, ambalaje de produs sau a produsului, care este fabricat, oferit spre vânzare, vândut, expusela expoziții și târguri sau altfel introdus în circuitul civil.

-Pe Internet, un nume de domeniu sau alte mijloace de adresare;

-In oferte promoționale pentru vânzarea de bunuri. Astfel, punând etichete pe produse fabricate fără drept acestea se numesc contrafăcute. Astfel de încălcări sunt pasibile de pedeapsă administrativă și plata de daune-interese sub formă de venituri pierdute.

Selectarea corectă a unei mărci

Selectarea unei mărci nu este ușoara. Este tentant a alege un cuvânt care pare a fi “ușor de reținut”, și descrie o trăsătură sau caracteristică de bunuri sau servicii. Cu toate acestea, ca regulă generală, termeni care sunt pur și simplu descriptivi de produse și servicii pot fi dificil de a fi protejati în calitate de mărci. SUCSID Cursul Dreptul Proprietatii Intelectuale 530349-TEMPUS-1-2012-1-FR-TEMPUS-JPHES Cu cat mai descriptiv este semnul dvs cu atât mai dificil poate fi oprirea concurenți de la utilizarea acestuia. În mod similar, în multe țări este dificil de a proteja termenii și numele de familie geografice ca mărci comerciale.

Cu cât o marcă este mai distinctă şi ea devine mai cunoscută, cu atât mai mare sfera de aplicare a protecției mărcii va fi. Cele mai puternice mărci nu au de obicei nici o semnificație în raport cu produsele sau serviciile pentru care acestea sunt utilizate, deși semne care sugerează calitățile pozitive ale produselor sau serviciilor pot, de asemenea, uneori, fi mărci puternice.

Mărcile comerciale pot fi clasificate ca având următoarele niveluri de distinctivitate sau putere:

Semne fanteziste

Aceste marcaje sunt cuvinte care sunt alcătuite și nu au altă semnificație decât ca un nume de brand (de exemplu, XEROX pentru copiatoare și EXXON pentru produse petroliere). Astfel de marcaje primesc în general cel mai larg domeniu de protecție.

Semne arbitrare

Aceste semne includ cuvinte care pot avea un sens comun, dar nu în raport cu produsele sau serviciile pentru care acestea sunt folosite ca nume de marca (de exemplu, Apple pentru computere și SAMSUNG pentru televizoare).

Semne sugestive

Aceste semne sugerează unele atribute sau beneficii ale produselor sau a serviciilor, dar nu descriu mărfurilor în sine (de exemplu, Microsoft pentru software-ul pentru microcalculatoare, AIRBUS pentru avioane, si Volkswagen pentru automobile).

Semne descriptive

În majoritatea țărilor, termeni care descriu produse, servicii sau caracteristicile lor nu pot fi protejati ca un semn excepția cazului în care publicul a ajuns să le recunoască ca mărci, caz în care, termenul se spune ca are “caracter distinctiv dobândit” sau “al doilea sens.” Termeni pot dobândi un caracter distinctiv prin utilizarea pe scară largă și de publicitate (de exemplu, RICH “N jetoane pentru biscuiti cu ciocolata si casnice de servicii de menaj). Incluse în acest grup sunt cuvinte laudative (de exemplu, medalie de aur pentru făină și panglică albastră pentru bere), termeni descriptivi din punct de vedere geografic, care implică cu adevărat o asociere cu un loc (de exemplu, bere canadiana), precum și numele de familie (de exemplu, FORD pentru automobile). Cuvântul generic pentru un tip de produs sau serviciu (cum ar fi masina de tuns iarba, aparat de ras, bomboane sau card de credit) nu poate fi un semn de marcă comercială sau de servicii pentru acel produs sau serviciu. Acest lucru se datorează faptului că termenul generic definește produsul sau serviciul, dar nu sursa acesteia. Un semn înșelător (cum ar fi SUPER SILK pentru camasi nonsilk) sau un termen geografic, care implică în mod fals o asociere cu un loc (cum ar fi „realizat la Paris” a unui parfum fabricat în Statele Unite), nu poate fi înregistrat ca marcă de comerț sau servicii. Înainte de a adopta o nouă marcă, este recomandabil de a face o cautare amanuntita și evaluare de către un avocat sau de furnizor de servicii calificat. Altcineva ar putea avea deja drepturi la aproape aceeași marcă, și este mai bine să știti despre asta sau alte semne de potențial conflict înainte de a face o investiție în noua marcă. Lipsa de cunoștințe nu este în mod normal o apărare pentru încălcarea drepturilor de autor

Simbolul TM,

Atunci când este utilizat alături de un nume, logo-ul sau un alt simbol, furnizează o notificare în lume ca o companie pretinde drepturile de marcă pentru acest simbol care este marca de proprietate. Companiile pot folosi simbolul TM cu privire la orice semn care servește la identificarea bunurilor companiei, iar simbolul SM cu privire la orice semn care servește la identificarea serviciilor acestei societăți. Nu este nevoie de a avea o înregistrare de stat înainte de a utiliza simbolurile TM sau SM. In cele mai multe tari oficiul pentru brevete administreaza si inregistrarea marcilor comerciale.

Tipuri de mărci

Cuvintele “marcă” sau “marcă comerciala” sunt utilizate într-un mod general pentru a desemna orice fel de marcă, cum ar fi o marcă de certificare, marcă colectivă, marcă de serviciu sau de marcă. De obicei, “marca de serviciu” este folosit în asociere cu vânzarea de servicii, în timp ce “marca” este folosit în asociere cu vânzarea de bunuri. Mărci de certificare sunt utilizate pentru a identifica un anumit nivel de calitate sau a unor standarde specifice care au fost îndeplinite, și mărcile colective sunt utilizate pentru a identifica asociații ale companiilor sau organizațiilor. Orice astfel de marcă poate consta dintr-un simbol, miros, sunet, fraza, ambalaje atâta timp cât acesta este utilizat pentru a identifica lucrul care trebuie diferentiat. Sunt mărci comerciale la fel ca și brevetele sau drepturile de autor? Răspunsul simplu la această întrebare este NU!

În timp ce mărcile comerciale, brevete și drepturi de autor sunt toate formele de proprietate intelectuală, acestea sunt destul de diferite unele de altele.